CERC, cercuri, s.n.
I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix;
circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ◊
Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade si 33 de minute la nord sau la sud de el.
Cerc diurn = cerc descris de astri în miscarea lor aparentă, zilnică, în jurul Pământului.
2. Figură, desen, linie sau miscare în formă de cerc (
I 1). ◊ Loc. adv.
În cerc =
circular. ♦
Cerc vicios = greseală de logică constând în faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decât cu ajutorul primului lucru.
3. Linie în formă de arc.
4. Fig. Sferă, întindere, cuprins, limită (de cunostinţe, de atribuţii, de ocupaţii etc.)
II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. în formă de linie circulară.
1. Bandă subţire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea si consolidarea acestora.
2. Bandă subţire (de metal) cu care se consolidează un cufăr, un geamantan etc.
3. Sină de fir fixată în jurul roţilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile si pentru a servi ca piesă de uzură la rulare.
4. Obiect de lemn de formă circulară, pe care îl rulează copiii lovindu-l cu un beţisor.
5. (Înv.)
Diademă.
III. Disc gradat, întrebuinţat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor.
Cerc de busolă. IV. Grup de oameni legaţi între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legaţi între ei prin preocupări, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop stiinţific, artistic sau instructiv-educativ. ◊
Cercuri muncitoresti = organizaţii politice muncitoresti apărute la noi la sfârsitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. - Lat.
circus (cu sensuri neologice după fr.
cercle).
Sursă
: DEX'98
(
8032)
- valeriu